Istoria Silagiului

Localitatea Silagiu (sau Silaj, maghiară Szilas sau Nagyszilas), atestată documentar prima oară în 1406, este un loc unde creșterea viței de vie este atât de adânc pătrunsă în conștiința oamenilor, încât chiar și simbolul ales să reprezinte localitatea este un ciorchine de strugure!

Silagiu are un hotar deluros, foarte productiv, în care se cultiva viță de vie. Face, deci, parte din unul dintre cele 5 centre viticole ale Banatului, regiunea viticolă din jurul Buziașului. Este supranumit și satul asezat pe trei vai.

 

vita de vie crama aramic silagiu

 

În tradiția satului Silagiu s-a păstrat legenda care spune că preotul Zilagi sau Silagi, venit din Ardeal, a întemeiat Silagiul. Altă versiune vorbește despre un haiduc din Sălaj, cu numele de Moise Silăgeanu sau Sălăgeanu, care ar fi unificat cătunele răsfirate într-un singur sat.

De-a lungul timpului, a fost sub ocupația otomană a Banatului, a aparținut Principatelor Transilvaniei, iar după cucerirea Banatului de către austrieci, Banatul devine Voivodina sârbească și Banatul timișan, cu limba oficială germana, iar între 1840-1850, aici s-au așezat coloniști germani și maghiari.
Desi la Silagiu se cultiva vie din cele mai vechi timpuri, in 1895 se aduc în regiune soiuri nobile: Riesling italian, Creata, Muscat Ottonel, Muscat Hamburg, Schiller alb și roșu, Razachel, Silvaner.

Productivitatea crește, iar vinul de Silagiu începe să devină apreciat și căutat. În 1919, Silagiu avea circa 579 ha de vie. Vinurile de Silagiu au fost pentru mult timp cele mai apreciate din regiune.